Un ucrainean care a petrecut doi ani în captivitatea
rusească a relatat cum autoritățile ruse au folosit bătăile, amenințările cu
execuția și violența sexuală drept metode de smulge „mărturisiri”
pentru presupuse infracțiuni pe timp de război. Bărbatul, care a fost eliberat
anul trecut, povestește că, inițial, a avut parte de umilințe, dar acestea au
pălit în comparație cu ceea ce avea să urmeze, relatează The Guardian.
Rusia și Ucraina au efectuat recent un schimb important de prizonieri de război FOTO EPA-EFE
Maksim Butkevici a fost capturat împreună cu alți soldați după ce au fost atrași într-o capcană
pe frontul de est.
„M-au lovit cu piciorul și cu pumnii”, își
amintește bărbatul, fost activist al drepturilor omului și jurnalist care, după invazia rusă, s-a înrolat ca voluntar în armată. „Ne-au
luat ceasurile și alte lucruri. După ce un soldat mi-a luat căștile, m-a
întrebat ale cui sunt: «Mi le dai cadou?» Deși eram în genunchi, cu țeava unei arme la tâmplă, l-am refuzat”.
Dar asta a fost doar începutul.
Mărturia lui Butkevici se adaugă unor neenumerate dovezi privind abuzurile comise de Rusia împotriva ucrainenilor capturați: procese înscenate, execuții și tortură. Ucraineanul a avut această experiență în
ciuda unei campanii internaționale de amploare pentru ca acesta să aibă parte de un tratament corect în conformitate cu legile de război, după ce a devenit evident că era defăimat în mass-media rusă și amenințat cu o condamnare într-un proces simulat.
Următoarea etapă a
călătoriei lui Butkevici a fost o clădire din afara orașului
Luhansk.
„Era un ofițer care se comporta mult mai rău cu noi, încercând să ne provoace. Voia să arate că e mai
deștept decât soldatul obișnuit. Ne-a întrebat cine era căsătorit, în timp ce noi
stăteam îngenuncheați în fața lui. A întrebat unde ne sunt soțiile. Unul a răspuns «în Polonia», iar altul «în Germania». Și-a imaginat ce făceau soțiile lor din punct de vedere sexual, cu detalii scabroase. M-am gândit: «Ofițerul ăsta are probleme grave»”
A doua zi
dimineață, Maksim și camarazii săi au fost prezentați unui grup de comandanți
și propagandiști și li s-a spus că vor fi filmați pentru a arăta că sunt tratați bine. „Păreau intrigați de mine, fiind
singurul ofițer”, își amintește Butkevici. Avertizat de soldații ruși asupra unor „consecințe” dacă vor verifica online și vor descoperi că a mințit în
legătură cu trecutul său, el a mărturisit atunci că este jurnalist și activist pentru
drepturile omului.
A urmat o conversație
în care soldații ruși au insistat că invazia nu trebuie caracterizată drept
„război”, iar Butkevici a replicat că el era interesat doar de costul uman al
acțiunilor Rusiei. „Au fost surprinși că nu cedam, deși nu am intrat în dispută cu ei.”
Amenințări cu execuția
A urmat prima amenințare
explicită cu moartea.
„Mi-au spus: «Probabil te crezi prizonier de război. Nu ești până nu ești înregistrat. Deocamdată ești dat
dispărut pe câmpul de luptă. Dacă nu te comporți cum trebuie, putem merge în
curtea din spate, unde am executat prizonierii care s-au comportat
urât».”
Primele bătăi grave
au avut loc câteva ore mai târziu.
„Propagandiștii au plecat și, câteva ore mai
târziu, trupele ruse s-au întors însoțiți de soldat din forțele speciale. Mi-au spus
să spun că dorința mea e ca acesta să-i vâneze și să-i omoare pe
camarazii mei din Ucraina. Am răspuns: «Nu e nimic personal, dar nu pot spune
asta». „Apoi ni s-a comunicat că ni se va preda istoria Ucrainei”.
În timp ce ofițerul
„rău” recita ceea ce părea a fi un discurs al lui Putin, soldații erau obligați
să repete după el.
„Dacă greșeau sau se încurcau, eram bătut cu un baston de
lemn. Am leșinat și mâna mi s-a umflat. Am spus: «O să-mi rupi
umărul», iar ofițerul mi-a răspuns: «Nu, știu ce fac». La un moment dat, a făcut
o pauză din recitare și am observat că se bucura visceral de tot acest proces”. „Apoi au venit alții, care m-au lovit cu
picioarele și cu pumnii, iar cineva a scos un telefon și ne-a ordonat să
spunem: „Glorie Rusiei”, și ni s-a cerut din nou să vorbim despre rușii care ne
vânau camarazii. După aceea, ni s-a ordonat să urcăm într-un camion, unde am leșinat.”
Detenția
Ajunși la o închisoare din Lugansk, soldații au primit saltele vechi și
prosoape și au fost informați că se află într-un centru de detenție preventivă. „În
celulă era un singur robinet pentru băut și spălat, cu apă de calitate proastă. Deși eram hrăniți de trei ori pe zi, mâncarea era îngrozitoare.
Porțiile erau foarte mici. Rapid, am început să suferim de foame.”
Se estimează că între 8.000 și 10.000 de ucraineni se află încă în captivitatea rusă. Cei care au revenit în Ucraina în urma unor
schimburi de prizonieri sunt vizibil cu mult mai slabi.
Abia în închisoare au început interogatoriile serioase.
„Ne-au interogat pe fiecare în parte”, a spus Butkevici. „În primele
săptămâni, accentul a fost pus pe informații militare, dar noi nu le-am dat
nimic. Apoi au încercat să ne demoralizeze.”
Prizonierii au fost duși în ceea ce presupunea că
este ministerul securității statului din cadrul așa-numitei Republici Populare Lugansk, unde, potrivit altor mărturii, soldați au fost torturați cu șocuri
electrice. „Au folosit metoda pe alți soldați, dar pe mine doar m-au
amenințat”, a spus el. Butkevici spune că ulterior a realizat că cei care îl interogau erau mai degrabă interesați de trecutul său
în domeniul drepturilor omului și de perioada petrecută în Marea
Britanie decât de voluntariatul său în armată.
„Apoi – îmi amintesc
pentru că era ziua mea – am fost interogat de doi tipi. Îi mai întâlnisem
înainte”, a spus el. „Jucau rolul polițistului bun și al polițistului rău”, iar aceștia l-au presat să acorde un interviu unei „organizații media internaționale
responsabile despre Ucraina „ca țară nazistă”. Totodată, a fost chestionat cu privire la finanțarea
pe care o primise pentru ONG-ul său de la Fundația Soros. L-au avertizat să aibă grijă ce spune pentru că îl pot condamna drept „criminal de război.
Apogeul torturii
Maksim a declarat că de atunci a fost supus unui regim intens de tortură și amenințări, care a început
cu perioade de imobilizare în poziții dureroase și bătăi cu un baston de
cauciuc. L-au amenințat din nou cu moartea, dar și cu violul cu ajutorul unui baston cu electroșocuri. Torționarii i-au dat trei
opțiuni: să semneze o mărturisire în care să recunoască crimele de război și să
fie „schimbat foarte repede”; să fie dus la locul presupusei „crime”, unde ar
fi fost împușcat în timp ce încerca să fugă; sau să fie pus într-o celulă cu
deținuți care i-ar fi făcut viața un „iad”.
A ales să mărturisească. „Timp de câteva zile, nici măcar nu am știut ce crimă mărturisisem, până
când nu am fost dus la un expert psihiatru care m-a întrebat dacă înțeleg de ce
sunt acuzat”, a spus el, aflând ulterior că a recunoscut că a atacat două
femei civile într-un sat în care nu fusese niciodată. „Apoi am fost condamnat
la 13 ani într-o colonie penală cu regim strict”, a spus el.
Un proces kafkian
A urmat ceea ce a descris drept un proces kafkian, de la acuzațiile false și grosolane până
la „particularitatea” că toate documentele legale trebuiau semnate, inclusiv de
un avocat care a atestat în mod fals că a fost prezent în timpul
interogatoriului.
„Mi-am dat seama că,
în cazul meu, trupele rusești bombardaseră intens un sat. Când l-au cucerit în
cele din urmă, au găsit civili răniți de propriile focuri și au dat vina pe
prizonierii de război ucraineni. „Este o situație avantajoasă pentru ruși. Ei
se eschivează de la responsabilitate și dispun de «criminali de război» ucraineni pe care
să dea vina.” În colonia penală din Luganskul ocupat, a fost forțat să muncească în așteptarea procesului.
„Atunci
am descoperit că aveam un avocat în Moscova. Un avocat adevărat pentru
drepturile omului! I-am spus că am fost forțat să mărturisesc sub tortură.
Avocatul a spus că are dovezi că în ziua presupusei crime mă aflam la Kiev.
Instanța nu a ținut cont de asta.”
Pe 17 octombrie anul trecut, după mai bine de doi ani de
captivitate, i s-a comunicat la apelul de dimineață să-și strângă lucrurile. Nu îndrăznea să spere că va fi eliberat. Dar s-a trezit pe un aerodrom din vecinătate, alături de alți
prizonieri de război care urmau să fie schimbați contra unora ruși.
„Nu cred că înainte
de capturare aveam o înțelegere clară a cât de mult sistemul penal rus reflectă valorile și metodele lumii ruse”, a spus el despre calvarul prin care a trecut.
„Nu este o excepție. Reflectă viziunea fundamentală asupra oamenilor ca material de unică folosință. Dacă te «comporți bine», e posibil să fii tratat bine, dar trebuie să te supui. Nu există libertate de alegere. Chiar și gardienii spuneau același lucru despre viața lor civilă”.
„Este o imagine destul de fidelă a ceea ce Rusia are de gând să aducă în Ucraina.”
Educatie,Eveniment,ani,că,captivitatea,Care,cedam,doi,fost,în,Mărturia,petrecut,rusă,surprinși,ucrainean,unui
